Vicii de refractie - Hipermetropia

Hipermetropia inseamna dioptrii cu plus +, este un viciu de refractie caracterizat prin faptul ca ochii sunt mai mici, mai scurti, astfel focalizarea imaginii se face in spatele retinei. Persoanele cu hipermetropie pot vedea, de cele mai multe ori, bine sau chiar foarte bine, la distanta, insa intampina dificultati atunci cand este vorba despre privitul obiectelor de aproape.

Cauzele hipermetropie

Hipermetropia afecteaza aproximativ 25% din populatia Europei, aflandu-se pe locul al doilea in topul problemelor oftalmologice dupa miopie.

Hipermetropia apare la copii mici (aproximativ 8% sufera de aceasta afectiune) la adolescenti (1% dintre ei) si la adulti (apare dupa varsta de 40 de ani afectand 50% din populatie).

In cele mai multe cazuri, hipermetropia este de natura fiziologica, focalizarea razelor de lumina fiind in spatele retinei si nu pe retina, ca urmare a unor disproportionalitati ale lentilelor oculare: corneea usor curbata, cristalinul impins in interiorul ochiului sau globul ocular cu diametrul anterro-posterior mic.

In aparitia hipermetropiei intervine si factorul genetic, astfel ca daca sunteti parinti si aveti hipermetropie mare, trebuie sa faceti un control in primii ani de viata copiilor pentru depistarea problemelor.

In cazuri rare, hipermetropia apare ca un simptom al diabetului sau al problemelor de circulatie sanguina de la nivelul ochilor.

Simptomele hipermetropiei

In cazul adultilor, simptomele sunt usor de identificat, deaorece acestia sunt constienti de neajunsurile pe care le au si pot constientiza ca problema cu care se confrunta este la nivelul ochilor. In cazul copiilor, lucrurile sunt ceva mai complicate, deoarece copiii cu cat sunt mai mici cu atat sunt mai putin constienti de problemele de vedere cu care se confrunta.

• vederea incetosata, in special pentru obiectele aflate la o distanta mica,

• dureri de cap frecvente,

• dificultate la citit,

• durere si tensiune oculara,

• vedere incetosata in spatii intunecate sau pe timpul noptii.

Persoanele cu acest viciu de refractie nu au capacitatea de a focaliza obiectele aflate in proximitate sau in departare, din cauza unor modificari aparute la nivelul corneei si cristalinului, ele depunand in mod constant un efort de acomodare pentru a reusi sa focalizeze.

Tipuri de hipermetropie

In functie de valoarea dioptriilor, hipermetropia se clasifica in:

• mica – pana la 3 dioptrii (este cea mai frecventa),

• medie – intre 4 si 6 dioptrii,

• mare – peste 6 dioptrii.

In functie de etiologia afectiunii, hipermetropia se imparte in 3 mari categorii>

• hipermetropia axiala – intalnita cel mai des si se manifesta printr-un glob ocular mai mic decat capacitatea de focalizare a cristalinului si corneei,

• hipermetropia de curbura – intalnita mai rar, este urmarea micsorarii razei de curbura a cristalinului,

• hipermetropia de indice – se refera la scaderea indicelui de refractie al cristalinului concomitent cu unele boli oculare (scleroza cristalinului) sau in unele afectiuni, cum ar fi diabetul zaharat.

Tratamentul hipermetropiei

Sunt disponibile doua optiuni:

• lentilele corective – ochelari de vedere sau lentile de contact,

• interventia chirurgicala - corecteaza vederea prin modificarea curburii corneei.

Desi hipermetropia nu poate fi prevenita, detectarea sa timpurie previne progresarea rapida a afectiunii, precum si oboseala cronica a ochilor.

‍